Blog despre o familie implinita

Revin cu o postare speciala, pentru cei doi copii ai mei. Am sa notez aleatoriu, cu liniute, tot felul de amintiri cu bunica, parintii si alte informatii ce mi se par demne de tinut minte si de transmis mai departe urmasilor. 😊 - Aveam vreo 5 ani. Dupa mii de insistente din partea mea, tata m-a luat cu el intr-o noapte la pescuit. Bineinteles, acolo mi-a fost tare frica, se auzeau tot felul de vietati, era intuneric si frig. Am stat foarte putin apoi tata a zis ca mergem acasa. Nu am protestat deloc iar pe drum l-am pus sa imi promita, ca pe viitor, chiar daca il rog de 1000 de ori ca sa ma ia din nou cu el, sa nu mai cedeze. Replica aceasta am auzit-o multi ani de atunci incolo, cred ca i-am fost draga cand am zis toate acelea. Tot in acea noapte stiu sigur ca am devenit pasionata de astronomie. Pe drumul spre casa, ne-am oprit pe malul Timisului si un timp ne-am uitat la stele. Mi-a aratat Carul mic si Carul Mare, Luceafarul si stele cazatoare. Asta e prima amintire frumoasa cu ta

Vremea e deja capricioasa, ba e soare, ba innorat, mai si ploua, nici nu stim unde sa stam. In gradina iesim mai rar si ne ascundem la caldura, in casa. Spre sfarsitul toamnei mai avem insa cateva lucrari in spatele casei: de pus trandafiri, curatat de resturile de plante, sapat, mutat flori, pregatit terenul pentru piscina si... mai vedem noi ce. Trebuie sa fie gata de iarna. Sunt recunoscatoare ca am avut atatea legume si fructe din gradina proprie, si sunt mandra ca eu le-am plantat si ingrijit. Mi-a placut ca am avut piscina, balansoar, mare si mic, hamac, pavilion si loc cu nisip unde sa se joace copiii si muuult gazon pe care saptamanal eu l-am tuns. Imi amintesc ca am visat mult timp la gradina mea cat am fost in Germania asa ca am profitat din plin de ea, cat s-a putut, pentru ca nu am apucat sa plantez tot ce mi-am propus. Am sosit un pic cam tarziu pentru semanat si plantat dar anul viitor o sa am cea mai frumoasa gradina...cele mai frumoase legume, voi fi cea mai in form

Am avut o saptamana obositoare. Abia am asteptat week end-ul ca sa vina socrii la noi ca sa ma ajute cu Lukas. Au trecut cu greu zilele pentru ca am fost de dimineata pana seara somnoroasa, irascibila, nervoasa, emotiva, toate din cauza oboselii excesive ce s-a adunat putin cate putin. Am inceput cu un episod cu febra duminica noaptea, cand saracutul Lukas a avut 38.3. Chiar daca temperatura i-a revenit la normal, in urmatoarele nopti a continuat sa ma tina treaza cu orele pentru ca plangea si era agitat. Pana joi cand am fost la pediatra. Aceasta a descoperit ca are gatul rosu si mi-a spus sa continui tratamentul pe care l-am intrerupt, cu Panadol. Deci, am fost cam la pamant cu somnul si implicit si cu moralul. Noroc ca a venit week end ul si salvarea mea, dupa cum am zis la inceput . Au venit socrii sa stea cu Lukas pana noi am mers la o nunta a unui coleg de serviciu a lui Sorin. Acolo totul mi-a placut, poate si din cauza ca nu am fost demult la un astfel de eveniment si pe lang

Zilnic ma intreb ca oare cum rezist. Viata cu doi copii este extrem de solicitanta, atat psihic cat si fizic. Mai ales daca taticul ma poate ajuta doar dupa ce vine de la lucru. Pentru cine nu ma intelege, am sa scriu programul meu dintr-o zi. Ora 7, trezirea. (In afara de cele 2 - 3 din timpul noptii pt hranirea puiului mic cu lapte). Asadar, la 7, ne spalam pe dinti, ne imbracam, ne pieptanam si luam micul dejun... pe care eu il pregatesc. E vorba de mine si Timea, ca Sorin se trezeste mai devreme si are alt program. Nu depinde de mine si ma lasa sa ma ocup de fetita. Iar Lukas inca doarme. La 7.45 Timea pleaca la gradi cu Claudi si Iasmina. (Vecinele noastre cu care avem un acord. Ele o duc pe Timea dimineata iar eu o aduc dupa amiaza pe Iasmina) Revin in dormitor pana pe la 8 - 8.30 cand puiul mic deschide ochii. Aplic si la el programul Timeei, doar putin diferit, si anume schimbat scutec, spalat pe fata si dinti, apoi mergem in bucatarie unde ii dau "niam, niam" cu

Azi a fost o zi importanta pentru noi. Timea a fost pentru prima oara la gradinita in Romania. Ne-am pregatit sufleteste de ceva timp pentru asta pentru ca Timea a fost nerabdatoare sa inceapa. Cum era de asteptat, a sosit 11 septembrie, si, cu emotii mari si din partea ei dar si a noastra, ne-am prezentat in curtea scolii in cadrul careia se afla si gradinita. Acolo au vorbit o serie de profesori si preoti, au urat bun-venit elevilor si bafta in noul an scolar. Totul a durat vreo 30 de minute, timp in care iubita mea fetita a si varsat cateva lacrimi. Ea a stat impreuna cu copiii din grupa si educatoarea, iar noi, parintii am stat la margine. Cand a fost gata totul, si am ajuns la ea, mi-a spus ca a plans din cauza ca i-a fost dor de mine. Scumpa nu a plans deloc in toti anii de gradinita dar a facut-o acum. M-am gandit ca motivul a fost multimea de oameni din jurul ei, vorbitul la microfon si sigur si galagia, ce a fost diferit fata de gradinitele din Germania. Bine ca apoi am mers

Asa a fost. Cu cateva saptamani in urma au inceput pregatirile. Cine ma cunoaste nu se mira. Imi place sa planific in detaliu evenimentele importante pentru mine. Si ce poate fi mai important decat ziua unui puiut de al meu. Asadar am stabilit o tema care mi s-a parut tare frumoasa si feminina , ceva de genul "Hawaii" si ne-am pus pe treaba. Am simtit ca din asta putem scoate si cateva lectii de lucru manual asa ca in loc de hartie colorata, am scos la imprimanta multe contururi de flori. Le-am colorat cu manutele noastre, eu cu Timea si Samira, o micuta vecina, apoi le-am decupat si am facut din ele Lei, lantisoare din acelea deosebite care se pun la gatul fetelor frumoase din Hawaii. Am mai decupat si alte cateva decoratiuni doar eu singura, dar mi-a facut placere. Am cumparat apoi, impreuna cu scumpa mea, un material pe care l-a ales ea singura, un satin de culoare mov, fain de tot si in fiecare zi am croit si apoi cusut, putin cate putin. I-am promis ca o sa fac rochit