A inceput gradinita. Ultimul an

Azi a fost o zi importanta pentru noi. Timea a fost pentru prima oara la gradinita in Romania. Ne-am pregatit sufleteste de ceva timp pentru asta pentru ca Timea a fost nerabdatoare sa inceapa. Cum era de asteptat, a sosit 11 septembrie, si, cu emotii mari si din partea ei dar si a noastra, ne-am prezentat in curtea scolii in cadrul careia se afla si gradinita.
Acolo au vorbit o serie de profesori si preoti, au urat bun-venit elevilor si bafta in noul an scolar. Totul a durat vreo 30 de minute, timp in care iubita mea fetita a si varsat cateva lacrimi. Ea a stat impreuna cu copiii din grupa si educatoarea, iar noi, parintii am stat la margine. Cand a fost gata totul, si am ajuns la ea, mi-a spus ca a plans din cauza ca i-a fost dor de mine. Scumpa nu a plans deloc in toti anii de gradinita dar a facut-o acum. M-am gandit ca motivul a fost multimea de oameni din jurul ei, vorbitul la microfon si sigur si galagia, ce a fost diferit fata de gradinitele din Germania. Bine ca apoi am mers catre clasa si am reusit sa o linistesc. Nu a plans tare dar a fost rosie la ochisori. Mi-a parut rau de ea.
Acolo, educatoarea, Dana, o fosta colega de-a mea de la televiziune, tare draguta, a vorbit cu copilasii si le-a facut doua mici cadouri. Asta a facut-o si pe Timea sa isi dea seama ca totusi nu va fi chiar asa de rau. Pe final, a venit si o fetita ca sa o salute si a mai bucurat-o putin. Si pana la urma a plecat linistita.

A doua zi, inainte sa o duca Sorin, au incercat-o din nou emotiile si lacrimile, insa s-a abtinut.
Pe drum inapoi, dupa ce a fost gata programul, mi-a povestit cat de superb a fost, cu cati copii s-a jucat si ce a mai facut pe acolo. In sfarsit! Fetita mea e bucuroasa