Rezistam. Lukas are 1 an si jumatate

Zilnic ma intreb ca oare cum rezist. Viata cu doi copii este extrem de solicitanta, atat psihic cat si fizic. Mai ales daca taticul ma poate ajuta doar dupa ce vine de la lucru.
Pentru cine nu ma intelege, am sa scriu programul meu dintr-o zi.

Ora 7, trezirea. (In afara de cele 2 - 3 din timpul noptii pt hranirea puiului mic cu lapte). Asadar, la 7, ne spalam pe dinti, ne imbracam, ne pieptanam si luam micul dejun... pe care eu il pregatesc. E vorba de mine si Timea, ca Sorin se trezeste mai devreme si are alt program. Nu depinde de mine si ma lasa sa ma ocup de fetita. Iar Lukas inca doarme.
La 7.45 Timea pleaca la gradi cu Claudi si Iasmina. (Vecinele noastre cu care avem un acord. Ele o duc pe Timea dimineata iar eu o aduc dupa amiaza pe Iasmina)
Revin in dormitor pana pe la 8 - 8.30 cand puiul mic deschide ochii.
Aplic si la el programul Timeei, doar putin diferit, si anume schimbat scutec, spalat pe fata si dinti, apoi mergem in bucatarie unde ii dau "niam, niam" cum zice el. Omleta, cereale cu lapte sau iaurt, gris cu lapte sau ce imi arata el cu degetul din frigider.
Cand suntem gata, il las in curte sa se joace iar eu ma apuc de treaba. Ori fac mancare, ori fac curat in casa, ori tund iarba, ori intind rufe. Tot procedeul dureaza cam pana pe la ora 10.30 - 11.00 cand trebuie sa ma opresc sa ii dau din nou lui Lukas sa pape. Aa, am uitat sa zic ca el mai bea si lapte pe la ora 9.30... si ca in timp ce eu sunt ocupata cu mii de lucruri, el tot cu mine ar vrea sa stea. Mi se prinde de picior iar eu sunt contracronometru. Mi se urca si pe masa, vrea sa arunce tot jos, imi scoate oale, se urca pe pisici....Bineinteles, cand ii zic ca nu e voie, nu ma asculta. Pana nu las tot si il duc afara, nu se opreste. Trebuie sa insist mult pana face ce ii spun. Apoi aduce nisip de afara si il arunca pe jos in bucatarie sau vine cu furtunul inauntru si ma stropeste,vine cu mainile negre dupa ce le baga la toba de esapament de la masina iar astea sunt doar cateva lucruri pe care le face cat eu lucrez.
Asadar la ora 11 mancam ciorbita. La 11.15 mergem in camera sa ne pregatim pentru plecare.
La 11.30 plecam cu carucior cu tot, dupa "Eea" la gradinita.
La 12 ajungem, le luam, pe ea si pe Iasmina, si venim incet spre casa.
La 12.45 mancam pranzul, apoi copiii merg la nani.
Iar eu la alte activitati. Fac briose pentru gradinita pentru Timea, ori croiesc vreo rochie, ori stau un pic in pat. ( in functie de cat ma rupe copilul noaptea, daca ma lasa sau nu sa dorm)
Pe la 3 Lukas se trezeste si ii dau iar sa pape ceva. Apoi eu iar continui cu alte treburi. In ultima vreme am pregatit legume de pus in congelator pentru iarna sau am lucrat in gradina. Nu va mai fi nici asta in curand dupa ce vine frigul. 

La ora 4.45 soseste Sorin. Mancam, povestim, apoi eu spal vasele ( din doua in doua zile pentru ca ma ajuta si el la spalat), apoi stam un pic in sufragerie la tv.
Spre seara adun hainele de pe sarma, apoi calc o parte din ele pentru ca si Sorin si Timea au nevoie de ele.
Timea in acest timp e la joaca iar Lukas sta cu Sorin.
La ora 8 e cina. Mancam cu totii ceea ce eu pregatesc apoi il duc pe Lukas in baie, la spalat. De obicei seara am un purcelus, plin de nisip in cap si noroi sub unghii. E foarte harnic pe timpul zilei.
La 9 el trebuie sa fie curat si schimbat pt ca trec la celalalt copil din dotare. Si Timea trebuie spalata in fiecare seara si asa ca ne apucam din timp. La ora 10 amandoi copiii dorm. Aaa. Asta cu 10 e relativa. De obicei Lukas adoarme mai repede iar Timea mai tarziu.

Asa arata o zi a noastra din timpul saptamanii. Nu stiu cum pare din exterior insa mie, dinauntru, mi-e tare greu. Am zile pline dar si frumoase. Ii ador pe puii mei si fac orice pentru ei. Chiar daca e greu acum, stiu ca va trece si ca imi va fi dor de perioada asta si voi rade de aceste lucruri.
Sunt mandra de mine ca am reusit sa am grija de copii, de sot si de casa in acelasi timp si inca rezist. Numai bine am ajuns la 51 de kg, cat am avut inainte de sarcina. 

Nici nu mai e asa de mult pana soseste mama, din Germania, si o sa am ajutor.
Mai e o luna pana atunci.