Blog despre o familie implinita

E incredibil pentru mine inca acest fapt. 12 ani de cand a avut loc nunta mea. Nunta cu sotul meu frumos si bun. Mi se pare atat de mult timp, insa a trecut chiar repede. Parca mai ieri am fost mireasa. Atasez o poza care cuprinde in mare, realizarile noastre cele mai importante. Ne simtim impliniti si fericiti. 🙂

Am primit de la Sorin un cadou superb cu ocazia aniversarii noastre (in avans pt ca ziua noastra este pe 29 mai). Cel care m-a impresionat cel mai tare a fost gestul lui. A ales sa imi ia mie un smartwatch in loc sa isi ia lui casti.  Sunt recunoscatoare pt cadou si imi place mult. Azi l-am si folosit...adica nu am mai luat telefonul cu mine pt GPS ca sa mi se inregistreze traseul ci a fost suficient ceasul. E foarte interesant si util si primesc in casti atentionari referitoare la puls, durata alergarii, pace, sfaturi. E foarte fain.  Multumesc dragul meu ❤

De cateva zile am observat ca se misca mai multi dintisori ai lui Lukas, cei de jos mai tare decat cei de sus.  El a tot insistat sa il scot pe unul insa nu am reusit. Am hotarat sa il lasam sa cada singur si chiar azi, dupa ce a terminat de mancat o omleta, dintisorul abia se mai tinea. L-am ajutat un pic si a si iesit. I-au dat cateva lacrimi, de sperietura mai mult dar a trecut repede.  Acum e tare bucuros 🙂

Pana acum nu am nicio postare despre noul meu obicei, alergatul si m-am hotarat sa schimb asta. Deci: De anul trecut, mai exact din 5 ianuarie 2021 am inceput sa alerg dimineata. Ma trezesc la ora 5 si dupa ce termin cu igiena, ies pe poarta si alerg. Am inceput cu 750 m si am ajuns si pana la 7km. Initial fugeam doar de 2 ori pe saptamana dar dupa 6 luni o fac de 3 ori. Marti, joi si sambata.  Motivul pt care mi-am propus sa fac asta a fost stilul de viata sedentar pe care il am, de asemenea si motive de ordin psihologic. Am citit multe in ultima vreme si cu fiecare carte m-am convins mai mult ca un stil de viata sanatos, cu miscare saptamanala e cel mai bun.  Acum, dupa 1 an si aproape 5 luni pot confirma ca acest obicei mi-a schimbat viata. Cel mai mult ma ajuta psihic. Endorfinele, dopamina, serotonina, toate sunt secretate din abundenta si ma fac sa ma simt extraordinar. Astea ma fac sa continui desi este extrem de greu. Atasez cateva poze de la diferite alergari.

Vorbeam mai demult despre planurile noastre de a amenaja in pod o mansarda. Incredibil, insa anul asta o sa imi vad visul cu ochii. In acest moment pot confirma ca lucrarile sunt destul de avansate si mai e putin pana puiutii nostri vor avea propriile camere. E o perioada grea, cu mult stress la lucru, cu santier acasa, insa nu as schimba-o pt nimic in lume. Am asteptat de ani de zile aceste momente. Traiesc totul din plin si ma bucur de prezent. Las cateva fotografii care sa reflecte transformarea podului in ceva frumos. Ce pot sa cer mai mult? I'm so happy 😊 

Recunosc ca am neglijat blogul de ceva vreme incoace...Mi-am amintit intr-o dimineata de el si mi-am propus sa recapitulez unele din evenimentele importange. Asadar, am hotarat sa scriu despre ziua Timeei de cand a implinit 10 ani si de cand Lukas a facut 6 ani. Cu pandemia si cu teama de virus am incercat sa restrangem randurile si am chemat doar cativa copii la petrecerea scumpei noastre. Am avut noroc ca Florin cu Lacri si Razvan au fost in Romania si au putut si participa la ziua scumpei noastre. A fost vreme urata si a trebuit sa aranjam inauntru dar a fost super si asa. Ziua lui Lukas a fost tot inauntru dar cu si mai putini copii. Si asa ne-am bucurat si am fost fericiti ca am fost toti impreuna sa il putem sarbatori pe cel mai iubit dintre baietei.

A trecut multa vreme de la ultima postare, asa ca trebuie sa recapitulez evenimentele pana la momentul prezent. Am ajuns intr-un punct in viata mea cand totul e asa cum mi-am dorit.  Am copiii, sotul alaturi, mama si familia extinsa, socrii. Ma simt norocoasa ca am parte de atatia oameni care ma iubesc si sustin.  Copiii sunt extraordinari. Au crescut enorm, ambii. Timea are deja 10 ani si 8 luni si mi se pare incredibil cat de schimbata e fata de cand era micuta. Parca si acum imi amintesc energia pe care o avea, de cand era bebelus. Mereu dadea din picioruse si nu se oprea din vorbit si cantat. Radea foarte des si nu avea stare. Acum e mare si desi in primii ani de scoala mi-a fost greu sa o fac sa inteleaga importanta scolii, pot spune ca acum a devenit foarte responsabila. La inceput, pregateam eu ghiozdanul, hainutele pt a doua zi la scoala, insistam cu temele iar acum isi pregateste ea totul. Mi se pare incredibil ca a reusit asta, iar pe clasa a 3-a e deja atat de independenta.

Anul 2021 a fost un an cu multe provocari... A inceput lejer, desi pe fond pandemic. Am incercat sa traim normal, sa nu ne lasam afectati de isterie. Bineinteles, cu grija la sanatate... Eu mi-am format un obicei nou, de a alerga dimineata, am citit mai mult de o carte pe luna, mi-am schimbat locul de munca, Timea a inceput sa isi faca temele singura, Lukas vorbeste elevat, Sorin continua sa mersul sala. Facand bilantul pe care il fac la finalul fiecarui an, pot sa zic ca sunt extrem de recunoscatoare pentru tot ce mi-a oferit anul 2021. Am avut parte de experiente unice, am facut amintiri pt toata viata si m-am dezvoltat atat personal cat si profesional. Beneficiile pe care mi le-au adus noile mele obiceiuri, trezitul la 5, alergatul si o carte pe luna, sunt nenumarate si sunt bucuroasa ca am ales sa fac asta. Multumesc pentru tot ce am invatat si pentru experientele pe care le-am avut, atat singura cat si cu familia mea frumoasa. Practicand si celalalt obicei, acela de a