Copiii mei

A trecut multa vreme de la ultima postare, asa ca trebuie sa recapitulez evenimentele pana la momentul prezent.

Am ajuns intr-un punct in viata mea cand totul e asa cum mi-am dorit. 

Am copiii, sotul alaturi, mama si familia extinsa, socrii. Ma simt norocoasa ca am parte de atatia oameni care ma iubesc si sustin. 

Copiii sunt extraordinari. Au crescut enorm, ambii.

Timea are deja 10 ani si 8 luni si mi se pare incredibil cat de schimbata e fata de cand era micuta. Parca si acum imi amintesc energia pe care o avea, de cand era bebelus. Mereu dadea din picioruse si nu se oprea din vorbit si cantat. Radea foarte des si nu avea stare. Acum e mare si desi in primii ani de scoala mi-a fost greu sa o fac sa inteleaga importanta scolii, pot spune ca acum a devenit foarte responsabila. La inceput, pregateam eu ghiozdanul, hainutele pt a doua zi la scoala, insistam cu temele iar acum isi pregateste ea totul. Mi se pare incredibil ca a reusit asta, iar pe clasa a 3-a e deja atat de independenta. Si sa nu mai zic cat e de buna la scoala. Ma surprinde cu textele pe care le compune, care deseori ma fac sa imi dea lacrimile la cat de frumoase si profunde sunt, ii place sa citeasca si chiar isi doreste o biblioteca plina cu carti. Ma uimeste cu desenele interesante pe care le creeaza, cu rapiditatea cu care intelege si rezolva exercitii la matematica si cat e de ambitioasa.

O admir pentru ce persoana este. E o fetita incredibila. As putea vorbi non-stop despre ea pentru ca are foarte multe calitati!

De baietelul meu drag ce sa spun?

Dumnezeu m-a binecuvantat cu el. E o minune de copil. E atat de iubitor si de dragalas incat nu imi vine sa cred ca se poate comporta asa un copilas. Ma pupa pe obraji, pe ochi, pe nas si imi spune ca ma iubeste, foarte des.

As vrea sa mai adaug ca este si foarte, foarte destept. Imi pune intrebari la care eu nu m-as fi gandit vreodata, de exemplu: "Ce are Pamantul in mijloc? 3 variante: a. roca b. Asteroid c. Lava", "ce se intampla cand un avion zboara cu viteza prea mare?", "ce sunt mai multi pe Pamant, oamenii sau microbii?", "ce se intampla daca folosim un laser pe Luna?" ....Intrebarile astea vin inainte de culcare cand stau un pic cu el in pat. Are doar 6 ani. Eu nici acum nu imi pun astfel de intrebari...Deci pot spune ca deja il apreciez pt curiozitatea lui si pentru pasiunea pentru stiinta. Acum ca am zis, mi-am amintit ca stie deja si diverse detalii despre corpul uman (enumera glandele), stie deja care e cel mai mare mamifer de pe planeta...ce mai, lista poate continua...Concluzia este ca ma surprinde zi de zi cu cate o curiozitate si simt ca imi creste inima de mandrie si iubire.

Am 2 copii extraordinari, pe care il iubesc mai mult decat orice pe lume.

Am vrut neaparat sa notez lucruri despre ei, acum la cald, sa le avem amintire pe cand cresc mari.

Sunt fericita! 🙂