Blog despre o familie implinita

As fi vrut ca preotul sa citeasca aceasta povestioara la inmormantarea lui tata insa a fost considerata prea lunga. Asa ca, postez aici, unde nu ma cenzureaza nimeni: "Iosif a fost singurul copil al familiei Hlinka si tot odata lumina ochilor pentru mami a lui si tati. Din pacate a petrecut ani buni departe de ei, internat in spital datorita unui accident la mana dreapta. In afara de aceasta sperietura, a avut o copilarie fericita in Lugoj si la Tipari, la bunica. Din nefericire, la 20 de ani si-a pierdut tatal iar de atunci a ramas doar cu mama. S-a insurat, insa casnicia a durat doar 7 ani. Viata i-a pus-o insa in cale pe dragostea vietii lui, cu care s-a casatorit si cu care a petrecut bune si rele timp de 33 de ani. Impreuna au avut o fiica, care a fost mereu mandria lui. Acum 13 ani, el a pierdut-o si pe mama, insa dupa un timp, a fost din nou fericit caci familia s-a marit si a castigat un ginere, apoi si doi nepotei, pe Timea si Lukas. In 2015 a avut un preinfarct si o op

Moartea tatalui meu, drept sa spun, m-a tulburat pana in maduva oaselor. Atat de tare incat m-am hotarat sa las in scris, copiilor mei, cateva lucruri despre mine si un mesaj pentru ei. Pentru cand eu nu voi mai fi. Cine stie cand. Mi-ar fi placut sa existe un astfel de mesaj de la tata. Deci. "Dragii mei pui, incep prin a va spune ca va iubesc mai mult decat orice pe aceasta lume. Pentru voi as renunta la tot, as infrunta chiar si cel mai mare obstacol si mi-as da si viata pentru voi fara sa clipesc. Mereu am simtit ca misiunea mea pe acest pamant a fost sa devin mama. De mica mi-au placut bebelusii si ii priveam cu mare drag. Nu am avut in familie, insa cand aparea unul mic prin vecini, eram prezenta la holbat. Aveam si o papusa bebe cu care ma jucam tot timpul si cu care dormeam. La un moment dat, cand am mers la scoala si am invatat sa scriu, i-am facut si certificat de nastere. O duceam peste tot si o iubeam. Se numea Timea. Atat de mult mi-am dorit sa am bebele meu si s

Am inceput saptamana trist. M-a sunat Claudi, vecina, sa imi dea vestea ca tata e gata. Instant mi s-a facut un gol in stomac si un nod in gat... care inca persista. A cazut langa pat. In urma unui infarct. Si era singuŕ. Si nu numai acum. Era singur de luni si ani, de cand eu si mama am plecat in Germania. Imi pare rau si ma doare sufletul ca nu am fost acolo sa il ajut cumva. Ultimele lui clipe le-a trait cu sunetul telefonului in fundal. Chiar a sunat mama ca sa vada ce mai face. Ea mi-a spus. A insistat de vreo 3 ori fara rezultat. In acele momente el isi dadea ultima suflare. Noi in martie aveam planificat sa ne intoarcem in Romania. De ce nu a mai rezistat un pic cat sa ajungem noi, ca sa am eu grija de el? Sa se joace cu copiii, sa le povesteasca lucuri. Sa ii invete cate ceva cum m-a invatat pe mine. Nu stiu. Atat a fost firul vietii lui. Imi pare nespus de rau pentru ca nu am reusit sa facem mult mai multe amintiri placute, impreuna, in viata asta scurta. Oricum, voi ti

Sunt bucuroasa ca am descoperit termenul mindfulness pentru ca dupa Revelion simt ca am inceput sa traiesc altfel. Practic tot mai des ceea ce presupune traiul in prezent. In fiecare zi am facut cate ceva si am fost 100 % acolo. Chiar daca am gatit sau am facut curatenie in casa, m-am concentrat sa imi mentin atentia catre ce aveam de facut. Rezultatul: treaba de calitate. ☺ La plimbarile noatre, recunosc ca m-am mai pierdut si nu am fost cu gandurile acolo pentru ca vedeam peste tot locuri bune de facut poze si m-am si apucat sa folosesc aparatul din dotare. Ce sa fac... am si eu pasiunea asta. Facutul de fotografii 😊 Meditatie inca nu am facut in pozitia clasica, turceste ci cum mi-a venit mie. Nu am facut regulat insa am de gand sa incerc zilnic. Am citit deja trei carti, doua dintre ele m-au dat pe spate si m-au convins ca traiul in prezent e cheia fericirii supreme. Inca nu a trecut o luna intreaga din 2017 si mi se pare ca a trecut mult mai mult. Am facut atatea deja.... si,

Mai inainte ne uitam impreuna cu Timea peste pozele noastre, pe tableta. Am dat intamplator si peste fotografia in care apare ea si Giana, prietena ei de la fosta gradinita. M-a rugat sa nu dau mai departe pt ca vrea sa se uite mai bine la ea. Ca ii e dor de ea foarte tare. Apoi a inceput sa mangaie ecranul... de dorul ei. M-a intrebat.... Timea: - mami, o sa o mai vad vreodata pe Giana? Eu: nu stiu! Timea: cred ca o sa ne intalnim in cer, la Doamne Doamne Mi-au dat instant lacrimile

Dragul nostru mic a implinit azi fix 10 luni. Timea asteapta cu nerabdare ca el sa faca 1 an, pt ca, crede ea, se va juca la fel ca un copil mare cu ea. 😊 El alearga in 4 labe, ii place sa il tinem de sub axile ca sa mearga, papa cam orice, bea in continuare lapte direct de la tzitzi si este foarte curios si vioi. Imi place tare mult cum imi zambeste si cum isi lasa capul la mine pe umar, in semn de dragoste. E un scump si il iubim tare, tare mult!

Am inceput cu dreptul Noul An. Am dormit in sfarsit 6 ore legate, dupa ce am visat la acest lucru de aproape zece luni, din momentul in care am nascut. Asa! Cu mintea odihnita si limpede, am hotarat sa las deoparte grijile, stresul si gandurile negative si sa imbratisez cu tot sufletul, prezentul. Am realizat cat de pretios este, atunci cand am avut erizipel. Nu stim niciodata ce ne rezerva ziua de maine, poate fi buna sau poate rea. Am gasit pe pagina Andreei Raicu aceasta imagine care m-a inspirat enorm de mult. As vrea sa devin asa...