Blog despre o familie implinita

Pe zi ce trece copiii din familia noastra invata tot mai multe. Asa ca mi-am facut curaj sa scriu ca sa nu cumva sa uit noile progrele ale puilor mei. De un timp incoace, cateodata, fara sa vrea ceva anume, scumpul meu mic se uita la mine in ochi si repeta "mama" de mai multe ori. Sa nu va zic ca ma topesc de dragul lui. Cand e Sorin acasa il striga si pe el. E atat de scump!!! Deci pana acum zice cuvintele: mama, tata, Eeea, niam-niam, apa, caca, ba (bec), apo (opa), po (ploua), mai (mare), am-am, miau, stie sa faca tai tai, sa bata palma, sa dea pusi, stie sa mangaie, arata unde sunt ochii, nasul, gura, urechile, limba, gatul, picioarele, mainile, recunoaste animale cand i le arat in poza, ii place sa ii citesc din carti, ma pacaleste des cand ne jucam, ceea ce mi se pare interesant la varsta lui. Imita tot ceea ce facem. Mi se pare extrem de destept si ma gandesc ca oare ce geniu am facut? 😊 Ca orice mama, sunt tare mandra de el si imi creste inima de cate ori vad ca f

A venit vremea si primei postari din acest an. Cum afara ploua, inauntru e o atmosfera numai buna pentru stat in pat la caldurica si de scris.  Mi-a fost greu sa reiau postarile pe blog pentru ca mi-am propus ca in noul an sa stau cat mai putin pe telefon. De data asta e insa cu folos. Va pun la curent cu noutatile. Zilnic ma joc cu Timea si cu Lukas, am croit deja o rochie pe care intentionez sa o cos zilele astea, am inceput sa citesc o noua carte interesanta, ma uit cel putin o data pe saptamana la discursuri pe TED, plus lucrurile ce trebuiesc facute intr-o gospodarie, spalat, calcat, gatit, cumparaturi si dus-adus fata de la gradi si dansuri. Am tot felul de activitati si imi vin zilnic idei cu ce as mai putea face sa avem o viata frumoasa, noi patru. Fac atatea lucruri comparativ cu perioada trecuta cand stateam pe net zeci de minute. Mama pleaca din nou in Germania, peste 2 zile. Va sta trei luni acolo. De data asta nu mai sunt panicata ci sunt optimista. Acum Lukas e mai mar

Anul ce se incheie a fost unul memorabil, incarcat cu tot felul de probleme, emotii si stres dar am avut parte si de relaxarea si linistea de dupa furtuna. Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc modul in care sa imi revin, fara ajutor din exterior. Cum am spus mai devreme, am fost asaltati de multe provocari si greutati. Cea mai mare s-a ivit chiar la inceput de an. A murit tata pe 23 ianuarie si inca nu gasesc cuvinte potrivite ca sa descriu acest lucru. Mi-e inca greu insa stiu ca resemnarea e un proces de lunga durata. Apoi am avut numeroase socuri primite prin posta de la diverse institutii ale statului din Germania dar am avut noroc cu familia, care ne-a oferit sprijinul, si am izbutit sa iesim din impas. A urmat mult, mult stres ce a venit odata cu procesul mutarii noastre din Dorfen in Lugoj. Am impachetat mobila si celelalte lucruri pe care le-am adunat timp de 3 ani si le-am dus in Romania. Numai noi stim cat a fost de greu sa ajungem acasa. Au fost mii de necunoscute care ne-au ma