Blog despre o familie implinita

Azi e o zi mare. Scumpa mea a invatat sa mearga pe bicicleta. Am impins-o noi, eu si Sorin, de cateva ori la sat si aici la noi pe strada iar azi vad ca a reusit sa isi dea drumul singura. Merge destul de bine, doar cu pornitul si intorsul are probleme. Dar sper in curand sa le stapaneasca si pe alea. Si prietenii ei de pe strada, Iasmina si Grati au fugit pe langa ea si au mai ajutat-o la pornire. Am fost si eu si Sorin sa o vedem cum merge. Ne-a crescut inima de bucurie si mandrie. O iubim atat de mult pe frumoasa noastra.

Am reusit, dupa o luna, sa facem si taierea motului, cu nasii, cum am spus la aniversarea de 1 an a lui Lukas. A trecut mult timp de atunci insa, cum se spune, mai bine mai tarziu decat niciodata. Ne-am gandit cu soacra mea ca ar fi bine sa il sarbatorim impreuna cu Pastele si asa am si facut, ca daca tot faceam pregatiri, sa impuscam doi iepuri deodata. Ea a gatit mancarea si prajiturile iar eu am facut tortul. Am mers cu totii, inclusiv mama, care s-a intors de curand din Germania, la sat, la Dragoiesti, de sambata. Duminica la amiaza au venit si nasii si dupa ce am mancat, am adus tortul si o tava cu mai multe obiecte, dintre care sa aleaga Lukas, cum este obiceiul cand se taie motul. Am aprins lumanarile de pe tort si am inceput sedinta foto. Lukas a bagat mana in tort, asa cum nu a vrut cand am fost in Germania,  nasa i-a taiat motul si dupa aceea a ales de pe tava, cheile de Bmw (ale nasului) - inclinatie catre automobile Ciocan - inclinatie catre mestesug, va fi descurcatet

Pe 6 aprilie, acum o saptamana, puiul mic a facut primii doi pasi nesustinut. La fel ca si pe Timea, l-am pus in fata mea si l-am asteptat cu bratele deschise. Nu a vrut initial insa cand am scos tzitzi, a si venit rapid sa suga. De atunci repetam schema si deja aseara a facut 3 pasi, si fara tzitzi. Lukas a avut 1 an si 3 saptamani la acea data.

E o bucurie sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa vad cum intra lumina prin rolourile de la fereastra. Imi place si faptul ca luam micul-dejun impreuna cu totii si ca avem cate o ocupatie in fiecare zi, atat eu cat si Sorin. 2 zile el a fost racit si a stat mai mult in camera insa in rest, a muncit incontinuu. A daramat un cotet si s-a apucat de gardul din gradina. A pus lustra in dormitor, a montat hota in bucatarie, a scos parchetul in camera mamei si multe altele. Si eu am muncit, nu chiar ca el, ca a mai trebuit sa gatesc si sa am grija de copii. Ma simt utila si e atat de frumos sentimentul. Imi vin tot felul de idei si mi-a revenit pofta de viata. In sfarsit ma pot juca si pot rade cu copiii. Vreau sa uit ce a fost greu si sa ma bucur de tot ce ma inconjoara. Doamne ajuta ca totul e cum mi-am dorit! Sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce mi se intampla.

De cand suntem aici, ne simtim extraordinar. Atat eu, cat si Sorin si copiii. In fiecare zi lucram, fie in gradina, fie in casa iar seara suntem franti de oboseala. Epuizati dar multumiti si impliniti. Azi am reusit sa pun semintele de plante in gradina iar ieri am pus gazonul. Am sapat trei zile si in sfarsit am terminat, chiar la timp.... ca a inceput ploaia. Sunt foarte bucuroasa ca am facut si miscare in acelasi timp. I-am zis lui Sorin ca asta e sportul meu, nu am nevoie de sala. Azi dupa-amiaza a inceput ploaia si nu am mai putut sta in gradina. Asadar am continuat cu cutiile din camera mamei si am scos si dulapurile vechi. Urmeaza sa demontam teracota. Nu are rost sa o pastram pentru avem calorifere si doar ar ocupa loc. Abia astept sa terminam cu camerele si sa fie ordine.