Blog despre o familie implinita

Maine Timea are 3 saptamani, e maaare. :) Ziua de duminica a devenit oficial, ziua in care o cantarim pe Timea. Am cantarit-o duminica trecuta si am constatat ca frumoasa noastra e o mancacioasa. A pus 400 de grame intr-o saptamana. Pe 8 septembrie, la 5 zile de la nastere avea 2,590 kg, pe 11 septembrie la 8 zile de la nastere avea 2,650 kg si in 18 septembrie, la 2 saptamani si o zi avea 3,050 kg. Pe zi ce trece o iubesc tot mai mult. O admir de fiecare data. Ma uit la ea si nu imi vine sa cred ca e fetita mea. Ca e puiul meu si al lui Sorin, ca noi doi am facut-o. E o minune. Noutati??? Timea a inceput sa miste manutele destul de mult. Mereu e cu ele pe sus. A si zambit de cateva ori, chiar alaltaieri seara, cand a stat Sorin cu ea noaptea. A mangaiat-o pe par, iar ea, in semn de multumire i-a zambit tare de tot. :) Am vazut si eu... a fost o scumpa. Aseara inainte de baita, am lasat-o dezbracata sa stea putin pe pat. Se tot chinua sa ajunga cu manuta ei la degetul lui Sorin.

Incepem sa ne obisnuim unii cu altii. Iubita mea fetita e o dulce. Nu imi vine sa cred ca e a mea. Din pacate s-a obisnuit cu biberonul si abia o conving sa mai suga de la piept. Oricum, eu incerc in fiecare zi sa ii dau sa pape de la mine si bineinteles ii dau si laptele meu pe care il mulg cu pompa de san. Imi doresc enorm sa ii dau laptic de la mine, pt ca stiu ca e foarte sanatos. Am sa ii dau cat o sa pot de mult. Doarme destul de bine fata de alti copii. Se trezeste pe la ora 12 apoi la 3-4 si la 7 dimineata. Abia astept sa doarma mai mult. Deocamdata nu ma plang. Azi-noapte i-a picat buricul, exact la 10 zile de la nastere. Asta inseamna ca in curand o sa faca baita cu mai multa apa. In sfarsit va fi o bucurie baita. Acum e foarte speriata cand o punem in apa. A avut ceva probleme cu burtica, mi s-a parut ca a facut diaree. A avut si colici cateva zile, acum vad ca nu mai plange dupa-amiaza de cand ia picaturi. Am inscris-o la pediatra. Stan Maria se numeste si seamana cu Nanny

Minunea s-a petrecut in sfarsit...iubirea mea micuta a venit pe lume. Sa spun mai pe larg povestea nasterii... Sambata seara, pe 2 septembrie, m-am gandit ca ar fi mai bine sa ma culc. Pt ca altceva nu aveam de facut si nici nu mi-era asa de somn m-am pus sa citesc cate ceva despre bebelusi. Intr-un final am stins veioza si  m-am pus sa dorm. Bebe se tot misca de mama focului in burtica ca si cum vroia sa iasa. La un moment dat am simtit ca s-a spart ceva asemanator cu un balonas cu apa acolo jos. Am aprins repede lumina si am fugit la baie pt ca nu am stiut ce s-a intamplat, credeam ca am scapat pe mine. Am observat o scurgere cu sange. Am venit sa caut pe internet ce poate fi si am descoperit ca nu era dopul gelatinos ce sigila uterul ci s-a rupt apa. Sorin era la calculator si se juca. Nu i-a venit sa creada ca in sfarsit s-a intamplat ceva si s-ar putea sa nasc. Am sunat medicul, cel de rezerva, Tau Catalin, cel cu care a vorbit doctorul meu Ardelean sa il inlocuiasca pe timpul

N-am nascut nici pana acum. E atat de greu sa astept. Imi doresc atat de mult sa o vad pe fetita mea, sa o strang in brate, sa vorbesc cu ea. Off, cat mai e oare pana ii voi auzi vocea? Am inceput deja sa am sentimente materne...sa vorbesc mai mult cu ea, sa ii spun sa vina cat mai repede, ca atat eu cat si taticul ei suntem tare nerabdatori sa ii oferim tot ce am pregatit pt ea. Ce frumos va fi cand vom fii cu totii impreuna. Cred ca voi fi cea mai fericita din lume.