Blog despre o familie implinita

In ultima saptamana am facut curat numai in avioane mari, in echipe a cate 15 persoane. E foarte greu. Lucram incontinuu 2-3 ore, avem o singura pauza de masa de 30 min si una de toaleta, scurta de tot, 1 minut maxim. La toalete e mai greu, trebuie spalat foarte bine, trebuie inlocuite hartiile igienice si servetelele...e mai complicat. Dureaza mult. Am suferit cumplit zilele trecute din cauza ca am fost si obositi si cu oamenii ne intelegem greu ca sunt prosti si nici nu stim limba. Am avut ieri si alaltaieri liber. Din fericire azi am fost pe grupa cu Arif iar Sorin la hala. A fost mai bine decat pe avioanele mari. Azi mergem sa vedem prima locuinta. Speram sa ne placa si sa ne accepte...sa avem si noi casuta noastra. Sa ne ajute Dumnezeu sa fie bine. De Timea imi este extrem de dor. Ma gandesc foarte mult la ea, chiar si noaptea o visez. Sunt sigura ca Dumnezeu va aranja lucrurile asa cum trebuie si ca vom fi curand impreuna, toti trei.

In primele 3 zile eu am lucrat cu Ingrid si un sofer croat iar Sorin cu Gabi si un neamt. A fost destul de mare schimbarea dintre ultimul loc de munca si asta dar banii pe care o sa ii primim merita tot efortul. Din fericire in acele 3 zile am invatat aproape tot ce e de facut in avioane. Din pacate germana inca nu o stim...ci doar o intelegem. De atunci am fost fiecare cu cate alt sofer, am lucrat in diverse echipe si deja de ieri eu sunt doar cu un sofer..si reusim sa ne descurcam iar Sorin deja e doar cu soferita de alaltaieri. Imi pare foarte rau ca nu pot vorbi cu colegii...desi imi doresc sa conversez cu multi dintre ei. Avem si cativa colegi romani si ma bucur cand ii vad si ca vorbesc cu ei ce vreau, nu ma limitez la cateva cuvinte, ca in germana. Speram sa fie tot mai bine la lucru, sa ne obisnuim cu tot, chiar si cu ferba musculara si durerea de maini, picioare si degete, care e mereu cu noi. Va fi bine si o sa ne acomodam. O sa invatam si germana si mai ales, o sa ne gasim