De ce ne-am intors in Romania

De mult timp tot incerc sa scriu acest text însă abia acum cred ca am gasit o varianta care sa exprime cat de cat ceea ce simt in legatura cu revenirea noastra in tara.

Multa lume se mira ca ne-am intors in Romania si foarte des vad privirile intrebatoare a cunoscutilor cand le zic ca nu ne mai intoarcem in Germania.
Probabil as fi reactionat la fel acum cativa ani, însă acum stau altfel lucrurile.
Si sa explic de ce.

După căsătorie am început să ne dorim tot mai mult sa plecam din România, fiind nemulțumiți de multe aspecte. Am vrut ca familia noastra sa creasca in siguranta, intr-un mediu curat si ordonat, corect si cinstit, sa avem bani ca sa le oferim copiilor nostri o multime de oportunitati si sa fim cu totii fericiti.

Cautand pe internet care sunt țările care se încadrează la ceea ce noi ne-am dorit, am descoperit Australia. Ne-am documentat destul de bine în ceea ce privește acte, limba si chiar am citit si pe bloguri si forumuri experientele altor emigranti. Si am hotarat sa aplicăm pentru viză. Ajutati de o prietena care locuiește acolo, entuziasmul nostru a fost spulberat cand am constatat că nu ne încadram la cerintele lor si nu avem deocamdată șanse. Am abandonat ideea si nu ne-am mai gândit la asta un timp, mai ales că în familia noastră a apărut fetița noastra scumpa, Timea.

Odată ce m-am intors in câmpul muncii, după doi ani de la nastere, a revenit in discutie plecarea din tara. Ne-am dorit sa ii oferim scumpei noastre un trai mai bun, o copilarie minunata, si o viata cu multe oportunitati. Cum in Australia nu s-a putut, ne-am reorientat si ne-am gandit sa plecam in Germania, tara unde deja de aproximativ 1 an, s-au stabilit finii nostri. Ne-am dat demisiile si ajutați de ei, ne-am mutat cu toate la ei... lăsând fetița acasa pentru 4 luni, până ne-am gasit un apartament cu chirie.

Da, ni s-a împlinit visul, pot spune cu mana pe inima. Da, am plecat din tara, așa cum ne-am dorit. Da, am avut un apartament frumos, am avut salarii mari, am călătorit, însă, ceva nu a fost in regula, ceva nu ne-a lăsat sa mai rămânem nici macar o secunda in plus.
Făcând un bilanț, am constatat că sacrificiile pe care le-am făcut ca sa trăim în Germania, au fost mai multe decât bucuriile.
La locul de munca am fost tratati îngrozitor, in societate am fost vazuti ca niste intrusi, Timea nu avea prieteni... si lista ar putea continua, si ar fi de un kilometru.
Odată cu venirea pe lume a baietelului nostru Lukas am hotarat ca tara in care vrem să trăim, nu este Germania.
Si chiar dacă am avut bani acolo, apartament frumos, mediu curat, ordonat, cu o mulțime de oportunitati, dacă noi nu am fost fericiti, ce rost ar fi avut sa continuam sa facem atatea sacrificii?

In Romania, așa cum e ea, cu nivel de trai mai putin ridicat ca in Germania, dar care in ultimii ani a avut creșteri uriașe potrivit unor studii de pe Internet, ma simt încrezătoare, optimistă si extrem de fericită.

Cand tragem linie, asta e cu adevărat ceea ce conteaza. Fericirea. Degeaba creierul dictează una cand inima vrea altceva. Fericirea noastra este aici, in tara unde ne-am născut, alături de familia noastră, unde copiii au o mulțime de prieteni, unde se pot juca în voie in curte, unde suntem tratati cu respect, unde suntem apreciati, unde oamenii rad si stiu sa se distreze, sa traiasca.

Pe langa toate acestea mai pot spune ca fiecare tara are problemele ei. Nu numai Romania, chiar si Germania le are... Le-am simtit pe pielea mea.
Nu vreau sa intru in detalii, însă, recunosc ca, după această experienta, prefer sa traiesc in tara unde sunt fericită, indiferent de cate probleme are...

Da, le zic tuturor, ne-am intors înapoi în tara, la noi acasa. Si suntem mândri de asta.

Putem avea tot ce am visat si aici, in Romania...si intre timp, suntem fericiti.