Alaptarea lui Lukas se apropie spre sfarsit

Cu inima stransa va spun ca imi pare foarte rau ca se termina o perioada minunata din viata noastra, si anume, alaptarea.
Dupa cum stiti, cu Timea nu am reusit sa alaptez foarte mult si i-am dat lapte muls 4 luni si jumatate. Am ramas cu un mare regret in suflet ca nu am reusit mai mult timp si mi-am jurat ca daca voi mai face un bebe ma voi informa foarte, foarte bine si orice ar fi, alaptez exclusiv.
Vremea a trecut si a aparut micutul nostru Lukas. Si, dupa cum mi-am promis, puiul mic a papat doar laptic matern de la mine, nici un strop de lapte praf, chiar din prima clipa de viata. Asa am reusit sa umplu acel gol, acea neimplinire.

Grupul "Alapteaza!"de pe Facebook m-a ajutat foarte mult sa nu cedez cand am intampinat probleme, si, pot spune, nu au fost deloc putine. Cea mai mare dintre ele a fost cand am avut erizipel si a trebuit sa iau tratament cu antibiotic. Din fericire am aflat la timp ca medicamentele ce le-am primit sunt compatibile cu alaptarea si astfel Dumnezeu m-a ajutat si nu a trebuit sa intrerup chiar cand avea puiul doar 6 luni. Am continuat pana acum la 1 an si 8 luni ale lui Lukas cu mare, mare drag.

Unii ar spune ca e cam mult, ca trebuia de mult sa il intarc. Si nu numai ca ar spune, mi-au si zis in fata. Atunci pe loc nu am intrat in detalii pentru ca nu aveam de ce sa ma justific sau sa intru in polemici. Dar acum, aici am timp si spatiu de povestit si cine doreste, poate citi care sunt motivele pentru care am ajuns asa departe.
Cel mai important e ca mi-am dorit din tot sufletul sa alaptez, sa simt maternitatea pe deplin iar marile organizatii de sanatate ale lumii m-au incurajat sa fac asta si sa continui si dupa varsta de 1 an a bebelui.
Organizatia Mondiala a Sanatatii, Academia Americana de Pediatrie, UNICEF recomanda alaptarea pana la 2 ani sau mai mult, pana cand doresc mama si copilul. Deci nu 6 luni sau 1 an. Ci 2.
Pentru noi e si un pic cam devreme sa ne oprim. As fi continuat chiar si dupa 2 ani insa alaptarea a devenit din ce in ce mai grea. Bebe a supt uneori chiar si de 5 ori pe noapte iar eu nu reuseam sa ma odihnesc. Fiind singura mare parte din timp cu ambii copii, cu gospodaria, a devenit epuizant. Am fost mereu irascibila, obosita, fara chef de viata, imunitatea a slabit iar bolile m-au cam acaparat. Am ajuns la concluzia ca puii mei au nevoie de o mama vesela si sanatoasa. Si cum mama mea pleaca in luna ianuarie inapoi in Germania am hotarat sa il intarc bland pe pui si nu brusc... sa nu fim niciunul din noi traumatizati ci sa ramanem cu o amintire frumoasa. Sa nu mai zic ca si Lukas a inceput sa manance foarte bine mancare de cand suge rar.

Inca nu am reusit sa il intarc, insa simt ca ne apropiem de final.

Reamintesc tuturor beneficiile alaptarii pe termen lung
La copil:
- IQ mai ridicat
- rezistenta crescuta la boli
- digestie mai usoara
- creste increderea in fortele proprii
- dezvoltare fizica si psihica armonioasa
- funcţionare optimă a aparatelor şi sistemelor din organismul copilului
- scade riscul obezităţii, diabetului, astmului şi al altor boli (anemie, alergie, limfom, leucemie, boala Hodgkin, diabet zaharat, hipercolesterolemie, boli intestinale, boli cardiovasculare cand va deveni adult)
- musculatură feţei şi obrajilor, dentiţia se dezvolta armonios, avantajând dezvoltarea vorbirii
La mama:
- scade riscul de cancer la san si cancer ovarian
- organismul secreta oxitocina in timpul alaptarii, hormonul dragostei, si creeaza o legatura incredibila intre mama si copil
- pierderea mai rapida a kilogramelor in plus acumulate in timpul sarcinii

Pentru familie:
- Economie la bani - deoarece hrana este gratuita, produsa de mama pentru puiul ei.
- Comoditate - hrana se produce pe loc, calda si proaspata.
- Portabilitate. Copilul poate fi dus in orice loc unde este si mama, hrana ii este oricand disponibila. Nu va ramane nicicand flamand.

Mai sunt si alte beneficii insa acestea imi vin acum in minte.

Am ramas cu multe amintiri frumoase, cu sufletul bogat si sunt implinita ca mama ca am trecut prin toate etapele maternitatii.
Am inceput greu pentru ca nu aveam experienta insa nu m-am lasat. Din fericire am primit sustinere inca din maternitate . Acasa recunosc ca am avut mici poticniri din cauza puseurilor, am avut multe intrebari pana pe la 6 luni ale lui bebe legat de alaptare insa am aflat pe pielea mea raspunsurile.
Mereu am avut lapte bun, cald si suficient, de cate ori bebe a cerut.

A fost o minune ce mi s-a intamplat si sunt recunoscatoare ca am trecut prin asta. Lukas a primit cea mai sanatoasa hrana si sunt mandra ca am putut sa i-o ofer.

Mai vreau sa notez aici locurile mai neobisnuite unde am alaptat de-alungul acestei perioade frumoase.

- la 1 minut dupa nastere chiar pe patul unde am nascut
- pe o banca in centru in Dorfen cand am fost la plimbare
- la cabinet la pediatra dupa controlul periodic
- la "ratuste" pe banca in Dorfen, dupa ce am dat paine la pasarele
- in restaurant in Dorfen. Parintii si surioara - pizza, bebe -lapte
- in metrou in drum spre Munchen
- la ambasada in Munchen cand am facut pasaportul
- la gradina zoologica in Munchen dupa vizita
- in centru in Munchen la targul de Craciun
- la strand in cort in Dorfen vara
- la strand la Therme in Erding chiar si in apa
- in masina de multe, multe ori, dupa ce a studiat interiorul bine
- pe plaja la mare in Italia, pe sezlong
- la Timisoara in mall la locul de joaca
- la prieteni acasa
- in padure la Nadrag
- in parc in Dorfen
- si in multe alte locuri pe care acum nu mi le amintesc
Oriunde i-a fost foame lui bebe, eu i-am dat sa pape. Nu s-a uitat niciodata nimeni urat la noi si ne-au ajutat cand nu aveam un loc unde sa papam.

A fost o experienta minunata de la inceput pana la final.