Erizipel

Concediul nostru mult asteptat din Romania s-a dovedit a fi mai putin frumos decat am planificat.

Am ajuns sambata dimineata dupa o noapte lunga in care am condus atat Sorin cat si eu. Drumul a fost destul de bun si am ajuns cam in 9 ore. Acasa , la Dragoiesti, am fost intampinati cu tort pt ziua lui Timea, baloane si atmosfera festiva. Ne-am bucurat si veselit la vederea familiei si apoi am cantat La multi ani pt iubita noastra. Pana aici, toate bune. Am dormit fiecare cum am putut iar seara am facut un foc de tabara pt scumpa mica, sa vada si ea cum e, sa stie ce e jarul si cenusa ca mi-a fost greu sa ii explic fara sa ii arat exact. Am prajit slanina si bezele. Din pacate, eu, mirosind o bezea, m-am ars cu ea pe varful nasului. Am trecut repede de usturime si ne-am bucurat in continuare de seara, chiar daca aratam ca baba Cloanta.

A doua zi Sorin s-a trezit cu durere in gat. Chiar si asa am reusit sa ne bucuram de duminica, cu gratare, mici, cartofi prajiti si sos de usturoi.

Luni aveam planificata o iesire la gratar cu Florin si Lacri, care erau si ei in concediu in Romania, luni fiind ultima zi. Daaar, nu am putut merge pt ca Sorin a avut febra 38. Ok. Ne-am retras in camera, ca si asa era cam racoare afara si ne-am uitat la tv. Stand in pat, am observat ca mi se facuse o mica galma rosiatica la baza nasului. Bineinteles, toata seara Sorin si Timea au ras de nasul meu de vrajitoare.

Marti am stat tot in casa pt ca Sorin inca a fost bolnav iar nasul meu a devenit tot mai rosu iar pata s-a extins spre obrazul drept. Si Timea a inceput sa ia Decasept pt ca o durea gatul.

Miercuri ne-am hotarat sa iesim din casa, asa bolnavi, si sa mergem la Surduc. Ne-a dat tanti Mariana cheile de la cabana si am tras o fuga pana acolo. Am luat si o pizza si ne-am delectat cu ea pe terasa pe malul apei.

Joi dimineata am avut parte de o surpriza. Neplacuta. Pata rosie de pe fata mi-a cuprins aproape tot obrazul iar Lukas avea buza de sus umflata. M-am panicat initial insa uitandu-ma cu atentie am vazut ca avea si gingia umflata. Mai tarziu a si erupt dintisorul de sus.
Pe la amiaza am facut si febra 38 si atunci ne-am hotarat sa mergem la spital, in Timisoara. Am fost chiar la trei. Diagnosticul: erizipel. O boala ciudata, de care pana acum nici nu am mai auzit. Este provocata de o bacterie ce a intrat in sange printr-o rana (arsura de la bezea) si se manifesta prin inrosirea, umflarea, intarirea, usturimea, durerea pielii. Toti medicii au recomandat stoparea alaptarii pe timpul tratamentului (antibiotice, antiinflamatoare) insa cu ajutorul consultantilor in alaptare de pe un grup de pe facebook am reusit sa aflu ca ce mi-a fost prescris, a fost chiar compatibil cu alaptarea. Eritromicina, Diprogenta, Flamexin, Linex. Am trait niste momente ingrozitoare pana am aflat ca nu trebuie sa il intarc pe Lukas. Urat a fost si cand am mai citit pe net si despre boala asta. M-am speriat ca raman cu cicatrice, ca imi va trece greu.... credeam ca o sa mor din cauza complicatiilor.

Vineri a trecut foarte repede iar sambata am plecat spre Germania. Pe timpul zilei. Am hotarat de comun acord sa fie ultima oara pt ca noaptea e mai bine. Drumul a parut mult mai lung. A fost cald, copiii nelinistiti, opriri multe + mie mi s-a facut rau de credeam ca pana aici mi-a fost. Pana am ajuns in vama cu Ungaria, cand am descoperit ca aveam rosii in portbagaj. Am mancat 2 si mi-am revenit ca prin minune. Greata si starea aceea neplacuta a fost din cauza medicamentelor luate aproape pe stomacul gol.

Ooof! A fost tare urata experienta cu erizipelul....si inca sunt rosie, (nu asa tare) dupa aproape 2 saptamani de cand mi-a aparut primul semn de boala. Simptomele s-au atenuat si mai simt o usoara imflamare si o jena la nivelul pielii. Astept cu nerabdare sa treaca de tot.

Cert este ca, m-a trezit la realitate! Am simtit pe pielea mea, ca exista lucruri mult mai urate si mai grele decat stresul si greutatile de zi cu zi iar cea mai importanta este sanatatea.