Blog despre o familie implinita

Mai sunt in jur de 6 luni pana ce ne intoarcem in Romania. Astept cu nerabdare momentul magic dar cel mai mult imi doresc sa fie gata mansarda. Numai cand ma imaginez stand in noul etaj, ma cuprinde o bucurie imensa. Acesta este visul meu din copilarie... mansarda. Dar pana atunci mai e, asa ca, incercam sa ne bucuram de lunile ce ne-au mai ramas in Germania.

Am inceput si noi autodiversificarea (Blw) si sunt tare incantata dar si putin speriata. I-am dat lui Lukas sa isi aleaga de pe tava morcov, brocoli si nectarina. Prima a fost nectarina. A molfait la ea un timp, pana s-a plictisit. I-a placut mult ca de cate ori o scapa din mana era disperat sa o ia iar in manuta. Cand a luat brocoli, l-a strans in pumn, l-a facut bucatele....apoi a bagat si in gurita. A avut mai multe gag-uri (ca si cum ii vine sa vomite) dar nu s-a inecat. M-am speriat si i l-am luat. L-am lasat cu morcovul. La fel... il baga in gurita, rontaia un pic si ii venea sa vomite... dar a si inghitit cate ceva si, mai mult de atat, el continua sa bage morcovul in gura chiar si dupa ce isi revenea dupa gag. Am citit pe grupul blw ca e normal sa se intample asa la primele mese, pana invata cat de cat sa mestece. Ma bucur ca am gasit metoda asta. Nu il fortez cu nimic, alege sa manance ce si cat vrea. Sper sa fie bine si in continuare. P.S. Am si gasit in pampers dovezi ca pu

Draga mea fetita a inceput gradinita intr-o noua incinta. E mult mai aproape de casa, e mai bine dotata si pare ca se ocupa mai mult de copii. Deocamdata suntem cu totii multumiti de alegere. Unterm regenbogen se numeste noua gradi.

Cu o saptamana inainte sa implineasca jumatate de an, iubitul nostru mic a zis primul lui cuvant. BABA. Eram in concediu, in Romania. A inceput sa repete toata ziua, baba, baba. Mult nu a mai trecut si a inceput sa zica "mama", cam peste doua zile. Deci, la 6 luni, Lukas stie sa ma strige cand ii e foame sau cand il necajeste ceva. Alte achizitii: 2 dintisori, unul sus si altul jos, stie se sa rostogoleasca de pe spate pe burta si invers, butoneaza muzicuta de la marginea patutului, ii place la plimbare afara, cu caruciorul, chiuie de fericire cand face baita, si da jumatate de apa afara cu picioarele, si am inceput autodiversificarea cu dreptul . Voi face insa o postare separata cu acest subiect. Deci, Lukas al nostru creste vazand cu ochii. Vrea sa stea in picioare mai mereu, se tine bine desi in fundulet nu sta inca nesustinut. E minunat si scump si il iubim.

Concediul nostru mult asteptat din Romania s-a dovedit a fi mai putin frumos decat am planificat. Am ajuns sambata dimineata dupa o noapte lunga in care am condus atat Sorin cat si eu. Drumul a fost destul de bun si am ajuns cam in 9 ore. Acasa , la Dragoiesti, am fost intampinati cu tort pt ziua lui Timea, baloane si atmosfera festiva. Ne-am bucurat si veselit la vederea familiei si apoi am cantat La multi ani pt iubita noastra. Pana aici, toate bune. Am dormit fiecare cum am putut iar seara am facut un foc de tabara pt scumpa mica, sa vada si ea cum e, sa stie ce e jarul si cenusa ca mi-a fost greu sa ii explic fara sa ii arat exact. Am prajit slanina si bezele. Din pacate, eu, mirosind o bezea, m-am ars cu ea pe varful nasului. Am trecut repede de usturime si ne-am bucurat in continuare de seara, chiar daca aratam ca baba Cloanta. A doua zi Sorin s-a trezit cu durere in gat. Chiar si asa am reusit sa ne bucuram de duminica, cu gratare, mici, cartofi prajiti si sos de usturoi. Lun