Fericire pura

Vreau sa va spun ca am observat ca de cateva zile, baietelul meu, Lukas a inceput sa apuce jucariile ce ii sunt puse in fata. Inima mea de mamica pur si simplu explodeaza de bucurie cand dragul de el mai face cate ceva nou. Sorin i-a luat un centru de joaca in care trebuie sa stea culcat si ii sunt atarnate in fata jucarii. Se intinde incontinuu la ele si vrea sa le bage in gurita. Are o inimioara de plus preferata, atarnata de scaunul lui, pe care mereu o prinde si o trage cu multa forta spre gurita.

Cand ma uit la el, parca mi se pare ca a crescut mult si ca deja ma intelege. Cand merg langa patutul lui si ma vede, e atat de fericit, din cale afara. Da repede din picioruse si rade cu gura larg deschisa. Imi creste sufletul cand vad cat e de bucuros. Mi-am propus sa il plimb mai mult in brate pentru ca vad ca ii deschide orizontul cu cat vede mai multe si cu cat ii vorbesc mai mult. Pana acum a dormit foarte mult iar eu am si fost ocupata cu gospodaria. Acum sta mai mult treaz iar eu voi face cumva sa pot sta mai mult cu el. Vasele si curatenia pot astepta. Important e el.

Bineinteles, fericirea mea nu ar fi deplina daca Timea nu ar fi inclusa. Draga de ea mi-a spus azi ca ar trebui sa se loveasca mai des pentru ca atunci eu mereu o pup si o iau in brate. Asta mi-a dat putin de gandit. Nu vreau sa se simta neglijata sau neiubita. Voi face tot posibilul sa o fac sa fie fericita si sa nu mai gandeasca asa. Am sa o pup mai des si voi petrece mai mult timp cu ea. Si pana acum am petrecut insa vad ca nu e suficient.
Azi cred ca a fost o zi pe placul ei. Ne-am jucat cu degetele pe masa, un joc inventat pe loc, apoi am fost la plimbare pana la ratuste.  Cand am venit acasa i-am facut gris cu lapte si scortisoara, care vad ca ii place mult si si-a umplut cu el burtica.
Sper sa fie tot mai multe zile in care sa fie fericita. Am sa fac tot posibilul.

E greu sa fii mamica. Mamica buna. Imi doresc sa ii cresc frumos, sa se simta iubiti si in siguranta. Imi dau silinta sa fac totul bine.