Acomodare
Avem deja 3 luni de cand suntem in Germania. E foarte greu din cauza ca Timea nu e cu noi. Incerc pe cat de mult posibil sa nu ma gndesc la ea pt ca ma doare sa o am in cap tot timpul. Este ceva ce nu pot descrie, sa nu pot fi alaturi de copilul meu si sa pierd timp pretios din cresterea ei. Din fericire nu mai e mult si o vom aduce aici. Sa speram ca cei de la lucru vor accepta cererea noastra de concediu si pe data de 13 mai, dupa ce iesim de la lucru, sa plecam spre Romania.
Aici lucrurile s-au mai aranjat. Am fost din nou la Munchen si am rezolvat problemele cu data nasterii gresite. La salariul de care vorbeam in postarea anterioara am primit din nou mai putin decat trebuia, cu vreo 200 de euro. Eu 1200 euro, Sorin 1470. De la lucru mi-au promis ca urmatorul salar va fi in regula. Sa speram ca asa va fi.
Mai 10 zile si luam al 3-lea salar. De data asta am lucrat 26 de zile din 31.
Mai 3 saptamani si cateva zile si ne mutam la casa noastra. Va fi minunat chiar daca inauntru va fi gol. Vom aduna treptat banuti si vom lua mobila si tot ce ne trebuie in casa. O sa fie asa cum ne-am dorit.
Mai putin si vine scumpa noastra!!!!!! Doamne cat ma rog sa treaca repede timpul, sa o vad pe scumpa mea. Mi-e frica sa nu cumva sa ne uite, sa ii fie frica de noi sau sa nu vrea sa stea cu noi. Oricum ma gandesc ca o sa se reobisnuiasca cu noi in ceva timp. Pt noi ea este ratiunea noastra de a trai.
Mai vorbeste cu noi la telefon. Ma mir tot timpul cat de mult a crescut in astea 3 luni de cand nu am vazut-o. Deja vorbeste destul de bine, spune poezii si cantecele. E asa de desteapta. Am aflat ca prefera cartile in locul papusilor. E o scumpa de fetita si e cea mai frumoasa dinte toate. :)
De lucru nu am cuvinte sa descriu cum e. E incercarea vietii noastre. E foarte greu. Fizic suntem rupti. Colegii sunt destul de ok insa ne intelegem greu cu ei. Desi am progresat cu limba, de povestit inca nu putem, doar strictul necesar in ceea ce priveste comenzile de la lucru. Ne-am acomodat oricum. E mai bine ca la inceput. Avem noroc ca mai sunt cativa romani cu care ne intelegem bine si trece mai usor timpul in compania lor.
Sorin a mai urcat o treapta pe scara ierarhica. A luat examenul pt condus in aeroport. Desi el a invatat in engleza a avut testul in germna. Desi nu intelege limba, a luat examenul. Pt toti e un mister cum a reusit insa e adevarat. Cert e ca am un sot foarte destept cu care ma mandresc.
Pun cateva poze de la o mica limbare de-a noastra prin Munchen. Pt ca totusi sunt si lucruri frumoase aici...cele pt care am venit incoace.
Aici lucrurile s-au mai aranjat. Am fost din nou la Munchen si am rezolvat problemele cu data nasterii gresite. La salariul de care vorbeam in postarea anterioara am primit din nou mai putin decat trebuia, cu vreo 200 de euro. Eu 1200 euro, Sorin 1470. De la lucru mi-au promis ca urmatorul salar va fi in regula. Sa speram ca asa va fi.
Mai 10 zile si luam al 3-lea salar. De data asta am lucrat 26 de zile din 31.
Mai 3 saptamani si cateva zile si ne mutam la casa noastra. Va fi minunat chiar daca inauntru va fi gol. Vom aduna treptat banuti si vom lua mobila si tot ce ne trebuie in casa. O sa fie asa cum ne-am dorit.
Mai putin si vine scumpa noastra!!!!!! Doamne cat ma rog sa treaca repede timpul, sa o vad pe scumpa mea. Mi-e frica sa nu cumva sa ne uite, sa ii fie frica de noi sau sa nu vrea sa stea cu noi. Oricum ma gandesc ca o sa se reobisnuiasca cu noi in ceva timp. Pt noi ea este ratiunea noastra de a trai.
Mai vorbeste cu noi la telefon. Ma mir tot timpul cat de mult a crescut in astea 3 luni de cand nu am vazut-o. Deja vorbeste destul de bine, spune poezii si cantecele. E asa de desteapta. Am aflat ca prefera cartile in locul papusilor. E o scumpa de fetita si e cea mai frumoasa dinte toate. :)
De lucru nu am cuvinte sa descriu cum e. E incercarea vietii noastre. E foarte greu. Fizic suntem rupti. Colegii sunt destul de ok insa ne intelegem greu cu ei. Desi am progresat cu limba, de povestit inca nu putem, doar strictul necesar in ceea ce priveste comenzile de la lucru. Ne-am acomodat oricum. E mai bine ca la inceput. Avem noroc ca mai sunt cativa romani cu care ne intelegem bine si trece mai usor timpul in compania lor.
Sorin a mai urcat o treapta pe scara ierarhica. A luat examenul pt condus in aeroport. Desi el a invatat in engleza a avut testul in germna. Desi nu intelege limba, a luat examenul. Pt toti e un mister cum a reusit insa e adevarat. Cert e ca am un sot foarte destept cu care ma mandresc.
Pun cateva poze de la o mica limbare de-a noastra prin Munchen. Pt ca totusi sunt si lucruri frumoase aici...cele pt care am venit incoace.
Comentarii
Trimiteți un comentariu