Mama pleaca in Italia

Maine pleaca mama mea in Italia. Ma ingrozeste gandul ca voi fi singura...ca nu va fi nimeni care sa intervina cand tatal meu are chef sa se certe. Ma tot imbarbatez singura gandindu-ma ca o sa reusesc sa fiu puternica si o sa pot sa il ignor. Sper din tot sufletul sa fie asa.
Tot ceea ce am de facut, dupa plecarea ei, nu ma sperie. Am mai facut-o de cate ori a fost plecata. Am reusit sa gatesc, sa fac curatenie, sa spal, sa ma ocup un pic si de gradina. Astea le voi putea face si de aceasta data. Pe langa toate astea voi avea si un copilas de ingrijit. Sper din suflet sa ma mai ajute si Sorin, si astfel sa putem sa ducem o viata frumoasa....chiar si fara ajutorul lui mama.
Frica mea cea mai mare ramane....tatal meu. Dar...sper sa nu fie asa de rau, ca sa ne putem descurca.
Ma bucur totusi ca nu vom fi chiar fara niciun sprijin. Cand nu mai rezistam, o sa ne putem baza pe socrii mei, care mereu si-au oferit ajutorul. Ma bucur nespus ca ne sunt mereu alaturi si sunt sigura ca nu ne vor parasi nici de aceasta data. :) O sa ne refugiem la ei cand acasa va fi un calvar.

O sa imi fie foarte dor de mama. :( Nici nu stiu cand o sa se intoarca inapoi. Timea cred ca va fi mare cand va veni ea in Lugoj iar. Trebuie sa fiu optimista. O sa mai vorbim la telefon si o sa ne mai incurajeze de acolo.