Trista

Se pare ca n-am reusit sa scap de lacrimi nici pe perioada sarcinii.

Am primit ieri o palma peste fata, la figurat vorbind. Am inteles ca tatal meu va fi intotdeauna acelasi om egoist, nesimtit, profitor si mincinos. Credeam ca acum, cu sarcina, poate va avea mai mult simt patern si ma va ajuta in tot ce voi avea nevoie. M-am inselat amarnic. Tot el e pe primul loc orice ar fi. Pana si pt fetita mea a sugerat ca nu ar fi trebuit sa ma intind cu banii, sa iau lucruri scumpe, ca sa am sa ii dau lui pt mancare si cele necesare. Nu cu aceleasi cuvinte dar asta a reiesit. Am plans, m-am enervat...si atat. Nu am cum sa rezolv problema asta. Orice as face la fel va fi. Trebuie sa imi intre bine in cap ca el nu ma va ajuta niciodata si nu va fi tatal de care eu am avut si am nevoie.

Ma bucur din suflet ca am un sot minunat, care sunt sigura ca va fi si un tata perfect pt fetita noastra. In viata asta daca mi-am dorit ceva, cel mai si cel mai mult a fost sa am un sot care sa fie un tata bun pt copilul meu. Am vrut ca niciodata sa nu mai existe un copil care a trecut prin scurta viata prin sentimente atat de urate ca si mine. Suferinta, rusine, umilinta, furie...si multe altele, pe care un copil nu ar trebui sa le simta, mai ales din cauza unui parinte.

Asa ca, promit de pe acum, ca fetita mea va fi cea mai iubita fiinta de pe pamant, atat de mamica ei cat si de taticul ei. Ea nu va sti ce inseamna sa plangi din cauza ca tata a facut-o pe mama sa planga din cauza ca era beat si avea chef de scandal sau din cauza ca tata a spart globurile preferate de Craciun, in cautarea banilor pt bautura, in dulap. Fetita mea va fi ferita de toate acestea. Am sa incerc pe cat posibil sa o tin departe de certurile cu tatal meu. Va fi dificil pt ca el sta cu noi in casa si scandalurile sunt inevitabile.

Pana acum m-am intrebat ca oare de ce Dumnezeu a facut sa sufar asa de mult pana acum din cauza lui. Chiar si acum ma intreb. Poate a vrut sa simt pe pielea mea cum e de rau sa ai un tata alcoolic pt ca eu sa caut bine, pana gasesc un sot si un tata perfect.

Eu zic ca l-am gasit. El este, alaturi de fetita mea, lumina ochilor mei. Fara ei nu as putea exista. Cu ajutorul lor am un viitor cu siguranta mai frumos si in viata mea exista speranta ca voi fi fericita alaturi de ei, asa cum nu am putut sa fiu pana acum din cauza tatalui meu.

Momentan incerc sa ma ridic de la pamant si sa continui drumul meu din sarcina. Fetita mea nu merita sa simta ceea ce simt eu acum, asa ca trebuie sa imi revin repede si sa zambesc din nou pt ea, sufletelul meu micut, gingas si nevinovat.

Nu mai e mult si vine pe lume scumpa noastra, rodul iubirii mele si a lui Sorin, rostul vietii noastre...