Greu mai trece timpul...
Am luat deja primul salar. A fost cam mic insa cu muuult mai mare decat cel din Romania. Speram ca urmatorul sa fie si mai mare. Speram sa ne descurcam din ce in ce mai bine la lucru si sa ne tina Dumnezeu santosi ca sa putem munci. Ieri am fost sa vedem o casa. Ne-a placut. Mare, cu 4 camere. Proprietarii foarte draguti si ospitalieri. Sa speram ca ne accepta. Am mai fost anterior la 2 case si nu ne-au acceptat, pe langa ca Gabi a sunat la mai multi si ne-au refuzat toti. Din pacate casa la care am fost aseara se va elibera abia pe 1 mai. Pana atunci va trebui sa stam in continuare la Ingrid si sa nu o putem vedea pe Timea. E ingrozitor de greu fara ea. Pur si simplu visez cu ea, ca suntem impreuna. E greu sa o aud la telefon, sa nu o pot pupa sau sa o strang in brate. E cel mai groaznic lucru sa nu iti poti vedea copilul cum creste. Nu am sa le inteleg pe alte mame care isi lasa copiii acasa pt mult timp. Eu nu as putea. Daca ne accepta la casa asta, in luna mai Timea va fi cu noi